Motivația

0
115

MotivatieÎn acest loc vreau să stăm de vorbă despre orice – experiențe de viață, întâmplări amuzante, triste, absolut tot ce am trăit, trăiesc, mi se pare relevant ca și experiență și învățături.

Astăzi o să vorbesc despre două tinere ce m-au dus cu gândul la o schimbare majoră din trecutul meu.

În timp ce încercam să îmi găsesc ceva de făcut în metrou – altceva decât să mă uit pe telefon – am trecut pe lângă două fete tinere (16 – 17 ani) care discutau aprins despre MOTIVAȚIA de a arăta bine, îngrijit. M-a surprins subiectul deoarece ieșeau din tiparul de pitzi, păreau (sau chiar sunt) mai citite. Însa mi-a trecut extrem de repede când am auzit că motivația lor era doar Banul.

Mi s-a părut foarte Tristă conversația. Mă gândeam că eu la vârsta lor vorbeam de cărți, de muzică, de actori, de cu totul altceva dar nu de bani. Nu asociam aspectul fizic cu câștigul material. Pe mine mama mă instruise că trebuie să învăț dacă vreau să o duc bine (o să vorbim și despre asta – dar nu acum).

Mergând spre casă mă gândeam … oare ce mă motivează pe mine să mă îngrijesc? Cum și de ce îmi găsesc timp pentru asa ceva? Și mi-am adus aminte de o întâmplare de acum 5 ani.
Lucram într-o companie foarte mare și aveam un job care îmi plăcea, eram bine (credeam eu). E adevărat că eram puțin neglijentă cu mine … nu mă machiam, nu îmi făceam manichiura, etc. Nu era cea mai Veselă perioadă a vieții mele și eu alesesem să o ilustrez prin faptul că nu îmi acordam atenție mai deloc.

Era o zi de vară frumoasă, călduroasă, eram îmbrăcată cu o pereche de pantaloni pescărești, adidași alergând de colo – colo prin birou. Mă oprește o colegă și îmi spune: “Lavinia, diseară este o super petrecere și ar fi fost frumos să vii și tu … dar nu știu cum să facem? Ce să le spun că ești că să te lase să vii așa … (și s-a uitat dezaprobator la mine). Clar nu era vorba că o să apar îmbrăcată în blugi la petrecere … dar nu mă mai văzuse de mult îmbrăcată frumos și aranjată și nici nu mă mai vedea capabilă să fiu așa.

Vă jur că mi-a căzut cerul în cap. Dacă eram struț … băgam capul prin ciment cât mai adânc. Ea nu a zis nimic cu răutate, nici măcar nu și-a dat seama câta palma morală mi-a tras și câtă nevoie aveam de ea.

Evident primul drum a fost la salonul de cosmetică și a doua zi am apărut alt om. Și de atunci am încercat, chiar dacă am avut perioade mai dificile, să nu se mai vadă pe mine … să nu uit de mine. Dacă eu mă simt bine în pielea mea și cei din jur (familie, prieteni) se simt bine în preajma mea.

Dar nu cuvintele ei au fost cele care au făcut schimbarea, acelea m-au durut și mi-au rănit orgoliul, însă m-au trezit din starea de indiferență în care mă complăceam.

Ce oare mă motivează cu adevărat?

Persoana de lângă mine? da, cu siguranță, vorbele sau gândurile iubitului meu mă motivează sau mă demotivează în ceea ce fac, dar oare este suficient? Banii, familia, prietenii etc. sunt ei oare motorul care ne schimbă și care ne motivează cu adevărat?

Eu cred ca nu … eu cred că ne place teribil să ne mințim pentru că ne este comod să o facem, e cel mai ușor să plasăm vina în exterior, să fie altcineva responsabil în caz că eșuăm. Toți am trecut prin momente dificile în viață când am fost nevoiți să luăm o decizie radicală sau măcar am experimentat ieșirea din zona noastră de confort.

Puterea trăiește în noi, la fel ca și frica. Noi alegem pe care o hrănim și o creștem. Am avut momente când fricile mele se hrăneau cu fiecare vorbă și cu fiecare gând, când mi se părea un efort fantastic să găsesc chiar și un lucru pozitiv la care să mă gândesc și asta pentru că viața mi se părea nedreaptă cu mine. Simțeam că merit mai mult, că sunt o persoană minunată pe care nimeni nu o vede și nu o înțelege, eram furioasă pe toți din jur fără să înțeleg că furia de fapt era spre mine.

Când viața mi-a spus: “alege ACUM“ mi-am dat seama că mingea este tot la mine și eu sunt singura în măsură să fac ceva ca să-mi fie mai bine.

Nu încercați să îi responsabilizați pe alții pentru ceea ce trăiți dar nici nu încercați să vă sacrificați viața crezând că așa îi ajutați pe cei dragi. Este una dintre cele mai frecvente greșeli în zilele noastre.

O viață frumoasă, fericită și împlinita începe cu o schimbare. Schimbarea aceea sunteți chiar voi și ea se face numai prin voi și de către voi.

Nu vreau să vă dau sfaturi, de fapt, ba da vreau … dar o fac conștient că până nu dați cu capul de o problemă nu o să faceți schimbarea necesară. Speranța mea este că unii sunt în acea situație acum și în urma a ceea ce citesc se vor decide să-și urmeze inima.

De ce nu putem să ne bazăm pe ceilalți pentru schimbările noastre? Oare nu ne iubesc suficient?

Nuuuuu, eroare! ei ne iubesc foarte mult și trebuie să apreciem că ne sunt alături exact atunci când avem nevoie sa fim iubiți și alintați, nu judecați. Iubirea celor din jur nu trebuie abuzată, ea trebuie întreținută și cu ajutor nostru. Delăsarea nu este o soluție.

Așa că MOTIVAȚIA pentru o viață mai bună suntem chiar NOI. Noi suntem centrul existenței noastre (oricât de egoist ar suna asta) și pe noi trebuie să ne iubim că să-i putem iubim pe ceilalți cu adevărat.

Tu ce motivație ai ?

LEAVE A REPLY